Din lumea mea

 Tuturor prietenilor noștri umani și necuvântători: Sărbători fericite!

Cine nu crede că există Moș Crăciun se înșală. Zilele acestea mi-am recăpatat încrederea în existența compasiunii românilor față de animale. Cei peste 80 de căței de la adăpostul nostru au primit cadouri de Crăciun. Și de data asta nu a mai venit nici din America, nici din altă țară, ci chiar de la noi. Nu chiar de printre ai noștri turdeni, ci de la vecinii din Cluj. Totul s-a întâmplat repede și a pornit de la un apel pe care l-am lansat pe facebook. Odată cu venirea iernii, cățeii noștri au nevoie de mai multă hrană decât în restul anului pentru a rezista temperaturii scăzute. Dar ajutoarele care le primim noi sunt puține și nu acoperă necesarul. Așa că am început să cer ajutor prin lumea virtuală a iubitorilor de animale. La fel am încercat și anul trecut, când făcusem apel la comunitatea locală (prin intermediul presei locale) pentru donații de hrană. Răspunsul turdenilor (care, de altfel, ne sună zilnic ca să ridicăm câini din diferite locații) au fost 4 cutii de conserve și o p

"Ca la noi la nimenea"  a fost prima vorbă ce mi-a venit în minte când am aflat urmarea poveștii cailor salvați de la moarte sigură prin înfometare. " Caii au fost confiscati, asta o stim cu totii. Dar teoretic proprietarul nu a fost decazut din drepturi. Caii sunt inca ai domnului Dragoi, ceea ce s-a facut a fost sa se permita printr-un ordin judecatoresc transferarea cailor de la domnul Dragoi in grija primariei din Fierbinti pe un termen de 6 luni. Cu toate acestea proprietar este inca domnul Dragoi si are drepturi asupra lor. Nu inteleg eu exact cum este posibil acest lucru, dar asta ar scrie in respectivul ordin judecatoresc, doar transferul cailor si nu decaderea din drepturi a proprietarului. Asta inseamna ca primaria a fost delegata sa aiba grija de cai timp de 6 luni in locul proprietarului in timp ce acesta isi pastreaza drepturile asupra cailor. Ideal ar fi fost sa se procedeze ca in cazul cailor din Homorod unde DSV-ul a amendat proprietarul de

 În urmă cu câteva luni, mai precis prin luna aprilie, am primit un mail din partea unui român stabilit în SUA, care suna cam așa: "Buna ziua. Ma numesc Cody Barbu. Locuiesc in Statele Unite de 8 ani. Urmez cursuri de Media si Criminologie la Northeastern Illinois University din Chicago. Voi realiza un TV show non-profit la CAN TV (Chicago Public Television) care reflecta aspecte sociale, economice, culturale, si politice din Romania.CAN TV transmite la aproximativ 400 de mii de locuinte din Chicago. Una dintre temele pe care le voi aborda este "Cruelty against animals in Romania". Deocamdata mai lucrez la aranjamentele de scena si grafice TV, dar am inceput colectarea de informatii de la organizatii specializate in animal rights. Va solicit colaborarea pentru a face posibila realizarea episodului "on cruelty against animals." Va rog sa-mi puneti la dispozitie linkuri la materiale video care "portray" (cateodata nu-mi gasesc cuvintele in l

Pe scurt, în articolul de mai jos este vorba despre ideea isteață a unei profesoare de școală generală, care s-a gândit că nu strică copiilor să vadă de unde/cum ajunge mâncarea (carnea) în magazine. Drept pentru care i-a dus la un fel de abator. Acolo copiii au trăit un adevărat șoc văzând cum vitele sunt tăiate în bucăți. Unii dintre copii au început să urle, unii au fugit imediat afară și au început să vomite. Angajații, la rândul lor, au fost șocați de reacția copiilor și au încercat să-i calmeze spunându-le că ăsta e procedeul normal prin care este făcută carnea de vită ce ajunge apoi în hamburgherul atât de gustos (pe care copiii adoră să-l mănânce). Dar nimic nu a reușit să potolească reacția copiilor. După această vizită, profesoara a fost sancționată disciplinar. Ei da, mai mult ca sigur că acei copii nu vor mai accepta să pună în gură carne în viața lor. "Eighteen grade 5 students of Mavis Beacon Elementary School are undergoing counseling after a school field trip visi

Pentru că azi mi-am propus să stau liniştita acasă şi să simt sărbătoarea tării mele, am găsit câteva filmuleţe ce spun totul despre frumuseţea şi sufletul acestui loc. Şi un filmuleţ despre zona în care trăiesc, realizat de un voluntar polonezo-britanic, Wiktor, care a locuit câteva luni la Turda şi s-a implicat în proiectele Fundaţiei Raţiu: Şi da, sunt mândră că sunt româncă, că m-am născut aici şi, indiferent de mizeriile care se întâmplă aici din cauza imperfecţiunii fiinţei umane, nu mă voi lepada niciodată de pământul ăsta. La multi Ani, România mea.

Poate ați observat că am schimbat poza de la antet. Am făcut-o deoarece câteva din animăluţele surprinse acolo m-au părăsit. O parte ştiu că au părăsit şi viaţa, dar despre celelalte nu am nici o veste. Bănuiesc că şi ele au păţit ceva de nu s-au mai întors acasă.  Murdărici A fost  una din cele mai inteligente căţeluşe pe care am cunoscut-o vreodată.  A stat langă noi vreo 3-4 ani , dar in toamna aceasta, după ce l-am adus pe soţul meu din spital, am mai văzut-o o singură dată, apoi a dispărut. Ne pare rău după ea pentru că, având o personalitate foarte puternică, şi-a lăsat amprenta în familia noastră. Cât a fost soţul prin spitale, 2 luni de zile, ea şi cei doi care au mai rămas din gaşca ei, mă aşteptau răbdători să ajung seara acasă, de la Cluj. Eram atât de obosită, mă durea rău spatele, dar nu puteam să nu mă gândesc la cei trei căţei care stăteau pe afară, aşteptând cina.  Deşi i-am făcut o cuşcă spaţioasă şi la început a locuit o buna perioadă în ea, de la un timp însă a

  (Sursa Editura For You ) Adesea uitam ca si noi suntem animale. Societatea noastra moderna tinde sa gandeasca despre sinele nostru colectiv ca fiind separat de restul Regatului animalelor, ba chiar superior acestuia, dar adevarul este ca noi suntem doar o parte a evolutiei vietii pe Pamant. Iar noi nu suntem separati, fiindca facem parte din ea, in egala masura cu oricare alta forma de viata. In ultima vreme, multi oameni redescopera faptul ca delfinii si balenele sunt cel putin la acelasi nivel de dezvoltare ca fiintele umane. Si spun “redescopera”, fiindca popoarele Greciei si Romei antice, precum si multe triburi indigene considerau ca cetaceele le erau egale sau chiar superioare oamenilor. Cercetarea stiintifica moderna ne deschide in mod clar perspectiva aceastei posibilit ati evidente.                                                 Dar. dincolo de orice clasificari, viata pe Pamant evolueaza in ceva care este mult mai maret decat parti

Mă gândesc câte animale se vor sacrifica până ce autorităţile vor realiza că trebuie să se ocupe serios şi de protecţia acestora, prin legi severe. Cazul cailor abandonaţi, găsiţi în stare deplorabilă la o fermă aparţinând unui om de afaceri, a făcut mare vâlvă la noi. Aşa a început procesul mediatic:   "Imagini cutremurătoare într-o crescătorie de cai din Fierbinţi, Ialomiţa. 36 de cai de rasă pură au fost lăsaţi trei săptămâni fără mâncare şi fără apă. Şase dintre animale au murit, iar celelalte au ajuns să roadă scândurile grajdurilor. Ferma aparţine omului de afaceri Dorin Cristian Drăgoi, care în 2008 se lăuda cu prezenţa în top 100 miliardari ai ţării. Echipa Realitatea TV a reuşit să pătrundă în fermă alături de Poliţia animalelor. Localnicii din Fierbinţi au fost cei care alertat Poliţia animalelor. Aceştia au adus la fermă medici veterinari care au încercat să salveze animalele. Alţi cai au murit şi au ajuns hrană pentru câinii maidanezi. "Într-un

Tippi Degré is a girl who was born in Namibia, and has a special bond with animals. Her parents, Alain Degré and Sylvie Robert, worked as freelance wildlife photographers in Namibia. During her stay in Namibia, she befriended wild animals, including a 28-year old elephant Abu, a leopard nicknamed J&B, crocodiles, lion cubs, giraffes, giant bullfrogs and chameleons. She also befriended the Bushmen and the Himba tribespeople of the Kalahari, who taught her how to survive on roots and berries, and to speak their language. Tippi later moved with her parents to Madagascar and then to France. A book of her adventures, Tippi of Africa was published and translated in several languages. She also set up a website , and returned to Africa to make six nature documentaries for the Discovery Channel. In Paris, Tippi attended a local state school for the first two years, but is now homeschooled because she was found to have little in common with the other children in Paris.  (Source Wikipedia)