Ca sa fii rege, de Marcel Iures

“Ca sa fii rege peste animale, nu-i cine stie cat..

Trebuie doar sa fii mai puternic decat ele. Si-atat.

Ca sa fii rege peste pasari este putin mai greu. Dar frumos.

Trebuie sa zbori mereu mai inalt decat ele si niciodata mai jos.

Ca sa fii rege peste flori trebuie sa suporti la hotare maracinii si spinii

si mai ales, trebuie sa inmiresmezi catre lume mai mult decat crinii.

Ca sa fii rege peste instelare trebuie sa te asezi printre luceferi – calator spre Orion si, reprivindu-te de jos, sa fii mai luminos decat oricare. Si fara truda.

Ca sa fii rege peste ape si vant trebuie sa inveti osanale ca ingerii si

sa le aduci pe pamint alinare pentru lacrima corbilor din Valea Plangerii.

Ca sa fii rege peste oameni este mai greu decat toate altceva.

Trebuie sa traiesti si sa mori pentru ei, invatindu-i ce inseamna a iubi,

a ierta…

Dar, cel mai minunat, este sa poti fi rege peste tine insuti,

atunci cand alegi binele, fie din bucuria altuia, fie din plansul tau.

Si sa incheiem intelept si frumos. Si, mai ales, cum se cuvine.

Incoronarea ta o face Hristos cind mergi pe drumul dinspre rau spre bine.

In clipa aceea, Vesnicia te cumpaneste.

Daca vrei sa fii rege, alege binele!

Hei! Grabeste-te!”

Auzi rugaciunea mea, Doamne, si cererea mea ascult-o; lacrimile mele sa nu le treci".

Minunată poezie, la fel ca şi persoana autorului. Îmi aduc aminte că în adoleşcenţă eram pasionată de teatrul radiofonic, iar fetiţa romantică din mine se îndrăgostise de unele voci. Printre acestea era şi cea a lui Marcel Iureş. Dar cînd l-am văzut la televizor prima dată, am avut un şoc. Trăsăturile prea ascuţiţe, prea colţuroase, m-au speriat. Eram dezamăgită. Dar crescând, am început să văd prin omul Marcel Iureş şi am descoperit adevărata valoare.