Spiritele naturii

-
Am citit ceva foarte frumos: "Este greu sa explici existenta si prezenta Spiritelor Naturii unor oameni care ajung sa nege sufletul plantelor si al animalelor pe care le vedem, le atingem si le consumam, pentru care fidelitatea plina de dragoste a unui animal domestic sau prezenta si compania invioratoare a unui arbore sau a unui trandafir nu inseamna nimic mai mult decat perceperea unor forme si culori, pe care le atribuie intamplarii sau legilor genetice mai mult sau mai putin inventate, in timp ce le deposedeaza sistematic de orice atribut metafizic".




"Ingerul Pazitor reprezinta inca un serviciu pe care Natura il ofera, fara exceptie, tuturor oamenilor. Din nefericire, cu trecerea ultimelor doua secole, contaminarea ambientala si automatismul cu care sunt educati copiii in orasele mari, fiind introdusi in viata adultilor inainte de vreme, diminueaza puterea de protectie a Naturii si ingerul Pazitor se transforma intr-un martor rigid si neputincios in fata degenerarii rasei umane", din cartea "Spiritele elementale ale naturii", de Jorge Angel Livraga Rizzi.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Vă mulțumesc pentru gândurile și cuvintele frumoase. Orice alt comentariu va fi șters.

Postări populare de pe acest blog

Glandele perianale și complicațiile de la posteriorul câinelui

-
Imagine
Mă surprinde încă să descopăr persoane care fac ochii mari când aud de glandele perianale ale animalului lor de companie. Au un câine de ani de zile, dar ei habar nu au avut de existența celor doi săculeți aflați de-o parte și de alta a anusului, în interiorul rectului, c e  secretă  o substanță uleioasă, urât mirositoare, de culoare alb-gălbuie , uneori chiar verzuie!  Când/cum ar fi trebuit să afle până acum de existența lor?  Ei bine, pur și simplu sesizându-se când își vede animăluțul că se trage pe fund (săniat) sau se linge cu insistență, chiar nervozitate. Pentru că astfel de gesturi, oricât ar vrea omul să le treacă cu vederea ca fiind normale, ele sunt de fapt semnale de alarmă ale unui discomfort. Iar câinele (sau pisica) trebuie  dus  de îndată l a veterinar, altfel pot apărea complicații!  Dacă nu cumva au și apărut deja. Alteori, îndeosebi la cățeii de talie mică, mai ales când se foiesc pe lângă om, se poate distinge un miros urât, înțepător. Și nu e vorba că
Citiți mai multe

Torsiunea gastrică - o afecțiune ce-ti poate ucide rapid animăluțul dacă nu ești pe fază

-
Imagine
În termeni medicali este numită gastropexie, dar toată lumea (medicală sau nu) folosește termenul de ” dilatație sau torsiune gastrică ” (dacă vreți să aflați mai multe, dați clic). Pentru mine era o informație ce-mi trecuse superficial pe lângă ureche, de pe Face Book sau internet, dar nu credeam ca voi ajunge să o cunosc mai îndeaproape. Dar ca un fel de avertisment, în urmă cu câteva luni, mă împrietenisem cu o doamnă pe F.B. (tot mare iubitoare de teckelași), care-mi povestise despre batrânica ei de 16 ani cum, de bucurie că doamna revenise acasă după o operație și spitalizare, sărise din pat, iar această săritură îi fusese fatală. Nu imediat, dar a doua zi, pentru că făcuse torsiune gastrică și nimeni nu știa de ce cățelușei îi e rău. Și pentru că nu au putut acționa imediat, cățelușa s-a stins în drum spre veterinar. Povestea asta mi s-a întipărit puternic în minte, ca un semnal de alarmă. De fiecare dată când teckelașii mei vroiau să sară din/în pat, interveneam rapid. Do
Citiți mai multe

În atenţia posesorilor de patrupede - Tusea de Canisă

-
Imagine
De 9 ani de când am câini, nu m-am confruntat cu boli/afecţiuni serioase. Acum însă au apărut în lanţ. A început cu Buliţă care, am observat noi, tot strănuta. Ştiam că strănutul e ceva normal la câini, ei umblând cu botul peste tot. De data asta ceva ne-a atras atenţia. Nu era vorba de un strănut de contact, ci de unul rebel, la intervale foarte scurte şi vizibil deranjant pentru Buliţă. Apoi Pătrunjel a început să horcăie, parcă se sufoca. Antenuţele mele deja porniseră alarma. Spre seara aceleiaşi zile au început şi teckelii să strănute, apoi să horcăie. Deja primisem confirmarea că e ceva contagios. Am întrebat în stânga şi-n dreapta, am căutat pe net, apoi am sunat-o pe veterinară şi am primit confirmarea: e tusea de canisă. Veterinara noastră mi-a spus că  în zona noastră, această boală apăruse de abia de anul trecut şi cu o tulpină nouă, ceea ce o făcuse imună la tratamentul clasic. Când mi-a mai spus şi că avusese câteva cazuri mortale anul trecut, am îngheţat. Se numeşte t
Citiți mai multe