Postări

Emoționant!

Ochisor - o iubire de caine

Imagine
Mă pregătesc de ceva vreme să scriu despre un alt capitol important din viata mea, care a lăsat o amprentă puternică în sufletul meu, și anume despre frumosul, scumpul și mult iubitul Ochișor. 
Pe Ochisor l-am zărit, pentru prima dată, in toamna lui 2010, în stația de unde luam autobuzul spre casa, seara de seara. Era un caine mare, alb cu negru, solid, foarte frumos. Mi-a sărit în ochi pentru că nu-l mai vazusem prin zonă și, în plus, avea celebrul jujeu prins la gat, ceea ce mi-a dat de inteles ca era un caine ciobanesc. Fiind toamna, erau multe sanse ca turma sa fi coborat de undeva, de la munte, iar - asa cum se intampla de multe ori la noi, unii caini ciobanesti sunt ”concediati” la sfarsit de "sezon". M-am uitat bine la el, dar pe el nu il interesa nimic din jur. Statea retras pe spatiul verde, in spatele statiei de autobuz, ganditor. 
Au trecut luni de zile si frumosul ciobanesc nu se miscase din spatiul acela. Dupa un timp, am observat ca si-a mutat culcusul putin m…

Dacă e sau nu SF n-am de unde știi sigur, cert e că am de-a face cu cea mai mare dilemă din ultima vreme

Imagine
Am tot stat să mă gândesc dacă să scriu următoarele sau mai bine să le păstrez în ”fișierele ascunse” ale memoriei. Dar pentru că vreau ca această întâmplare/poveste/ciudățenie să rămână în istoria scrisă a familiei noastre de patrupede, am adunat voinicește șirul evenimentelor și am cutezat a le desfășura aici. Ca istorisirea să fie pe deplin înțeleasă, ar fi recomandabil să se citească și Serie-noua-cu-alte-aventuri, împreună cu Rămas bun scumpul nostru mult iubit, care formează un fel de intro al povestirii mele S.F. Da, poate intra clar la domeniul since-fiction-ului sau paranormalului, mai ales pentru cine nu crede că așa ceva ar putea fi posibil. Dovezile fiind pur subiective, rămâne la latitudinea fiecăruia să-i dea crezare sau nu. 

Bobo și Sissi au intrat în familia noastră în urmă cu 3 luni. Chiar dacă la vremea aceea apariția a doi noi pui m-a pus în dificultăți financiare, mi-a dat peste cap odihna și libertatea de mișcare, acum că au crescut (au aprox. 5 luni), pot să afir…

Celebrând 10 ani de rescuerit - mai mult sau mai puțin organizați

Imagine
S-au împlinit 10 ani de când activez în protecția animalelor. Uneori îmi amintesc cu drag începutul, cât de plină de vise, speranțe și încredere eram că voi reuși tot ce mi-am propus. Atitudini firești în debutul oricărui nou proiect. Mai trecusem la viața mea prin alte câteva noi proiecte, toate dragi mie - în jurnalism, în facultate și apoi în prima organizație în care am învățat cât de creativă și de frumoasă e munca în mediul ong-ist - proiecte cărora mă dedicasem complet, așa că nu-mi era teamă să încep ceva nou, ceva la care îmi stătea inima de-o lungă bucată de vreme. Doar că socoteala de-acasă mai niciodată nu se potrivește cu cea din târg! În special când e vorba de lucrul cu oamenii, iar fiecare din acești oameni au, la rândul lor, propriile versiuni de punere în practică a ideilor, de care țin cu dinții, că doar nu au auzit de brainstorming. 
Sumar
Abia descălecasem dintr-un mediu ong-ist fructuos, unde avusesem norocul să prind de la început întreaga organizare: primii pași…

Eroinele din lupta pentru salvarea animalelor

Știu că acesta se vrea a fi un blog despre animale. Dar nu pot să nu amintesc, din când în când, și despre oamenii de pe lângă ele. Salvatorii, rescuer-ii, iubitorii de animale, cum vreți să-i numiți. Tot aceia care capătă și etichetele de ”nebuni” pentru că fac multe din ceea ce alții nu ar putea face, dedicându-se până la epuizare.
Dar nu despre cei care se transformă în hoarderi voi vorbi, deși pojghița care-i desparte se poate subția oricând. Salvatorii la care vreau să fac referire încearcă să păstreze un număr gestionabil de animale, cărora le caută adoptatori și, chiar dacă se despart greu de ele, sunt conștienți că perioada petrecută împreună este doar o stație din lunga călătorie spre ceva mult mai bun. 
Postarea aceasta le este dedicată acelor doamne pe care le-am cunoscut și care sunt prezente în sufletul meu, chiar dacă unele au părăsit deja această lume. Dar nu le voi uita niciodată. Deși îmi promisesem ca pe blog să scriu povești cu happy-end, o discuție care am avut-o …

Pisicile nu se perindă pe lângă picioarele tale pentru că le este foame sau vor atenție!

Imagine
Aura acestui animal este atat de puternica incat poate proteja intreaga familie si intreaga casa. Vrem sa iti spunem ca pisicile nu se perinda pe langa picioarele tale pentru ca le este foame sau vor atentie, ci pentru ca au o forta magica, astrala, prin care vor sa te protejeze. Cel care goneste pisica in acest moment, indeparteaza energia pozitiva. Data viitoare, trateaza cu afectivitate pisica, iti vrea doar binele.
Pisica protejeaza caminul de energiile negative si de spiritele rele. Pisica te ajuta foarte mult daca te muti intr-o casa noua sau mergi intr-un loc unde s-au petrecut lucruri rele. Atunci cand pisicile torc, ajuta chiar la tratarea anumitor afectiuni osoase, deoarece emana o energie de aproximativ 25 Hz. Atunci cand o pisica simte un spirit in casa, incepe sa il urmareasca pentru a-i afla intentiile. Pentru a se asigura ca acest spirit nu ii distruge mediul energetic, pisica face tot posibilul sa elimine spiritul. Daca nu functioneaza, pisica incearca sa prinda entitate…

Serie nouă cu alte aventuri

Imagine
Intro:
E interesant cum viața (sau ”Acel-Ceva” care lucrează din background pentru tine), îți dă de lucru în anumite momente cheie, parcă pentru a te ajuta să depășești evenimente grele sau urmări ale acestora.  În cazul meu, din iulie anul trecut, când - fix de ziua mea - bunica soțului încetase din viață, începusem să mă lupt cu episoade foarte urâte de atacuri de panică. Înainte de decesul bunicii, trecusem prin 2 săptămâni de stres intens, simțind deasupra capului - balansându-se ca o secure - amenințarea neurologului de a ne-o da acasă. Iar ea, la 93 de ani, (după un atac cerebral) era paralizată, în incapacitate de a se mișca, de a vorbi sau de a mânca. Gândul că aveam să îngrijesc un al treilea bolnav grav, dar nu atât asta, ci faptul că nu avea cine să mă ajute și iminența unui deces în casă, îmi ridicase la maximum gradul de alertă interioară. Conștientizam că acest lucru era deja peste puterile mele (ajunse secătuite de îngrijirea celor dinainte, soțul și mama = spatele termi…

Încercând să mă gândesc doar la partea pozitivă

Imagine
Nu-mi place să scriu despre lucruri triste. Adică încerc ca prin puterea cuvântului să dau mai departe mesaje care să ajute, să meargă la sufletul oamenilor și să ridice moralul. Astăzi însă eu am nevoie de astfel de mesaje, dar pentru că nu le-am găsit, am ales terapia care funcționează cel mai bine în cazul meu - scrisul. 
Zumzăie Facebook-ul cu urări de 8 Martie, pentru mame, pentru femei. Oricât încerc să trec rapid peste ele, tot nu pot să nu mă ducă cu gândul la mama. Și pentru că ea a avut ultimii ani foarte grei, iar eu alături de ea (vrând-nevrând) am fost impregnată cu acea stare chinuită a ei, încă lucrez la curățirea acelui ”balast”, de 3 ani. Dar azi (începând de azi noapte chiar), tot acolo mi-au alunecat gândurile. Pesemne ca să am altceva de ”ronțăit”, dar nu care cumva să mă și ridice din starea de dezolare, primesc un mesaj ce m-a tras și mai și spre fundul gropii.  Despre iubitul Ochișor. Pentru cei ce citesc postările mele, știu deja povestea lui. Pentru cei ce nu…

Până unde rescuer și de unde hoarder?

Imagine
De mult mă bântuie subiectul ăsta! Și nu de ieri, de azi! Au trecut mai bine de 10 ani de când sunt implicată în activitatea de salvare a animalelor. Chiar dacă nu mai sunt activă în munca de la adăpost (din motive personale), au grijă alții să-mi pună-n cârcă animalele lor nedorite. Așa că, oricât încerc eu să păstrez un număr echilibrat de animăluțe în cadrul căminului personal, mă trezesc că-mi aruncă alții animalele lor în ograda proprie. Și mă scoate din sărite că n-am posibilitatea (încă) să fac ceva în privința asta. Acum sunt nedormită de 3 săptămâni, după ce un neisprăvit m-a ”cadorisit” cu doi pui, vai de capul lor, după ce mă oferisem cu foster la o cățelușă adultă, de talie mică. Așa că acum am 3 în plus față de efectivul meu normal (5+3=8), ceea ce îmi dă foarte mult de lucru, pe lângă oboseala acumulată de lipsa somnului. Și anii care au trecut mi-au solicitat resursele proprii peste doza suportabilității, așa că astfel de eforturi întind (din nou) la maximum ”elasticul…